Cât vei umbla prin lume cu folos,
Câtă lumină vei avea pe masă,
Niciunde nu-i în Viaţă mai frumos
Ca Cerul tău înveşnicit de-Acasă
Acolo, unde ţi-a fost dat dintâi,
Acolo te întorci ca să rămâi
Când va fi Tăcerea să se-ntâmple…
Culoarea lui nu are-asemănare
Şi toată Rugăciunea ta o-ncape,
Cerul de-Acasă e o Sărbătoare
Pe care-o porţi, Copilule, sub pleoape…
De sunt furtuni, sau fulgere vreodată,
Nu-ţi fie teamă de mânia lor,
Acolo, în Acasa ta din vatră,
O Mamă scoate pâinea din cuptor…
Cât vei umbla prin Viaţă măsurat
Cu amăgirea ei ce te apasă,
Nu-i nicăieri în lume mai curat
Ca Cerul tău, cel vindecat de-Acasă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu