Apus de Mai..

Apus  de   Mai..

vineri, 31 decembrie 2010

Harta sufletului..!!

Sta scris pe harta sufletului, in sangele ce curge prin vene. Este un drum ce nu se termina decat cand indeplinesti conditiile, cand treci prin toate punctele cheie.... Daca zabovesti prea mult intr-o locatie primesti semnale de avertizare.
Poti alege sa ignori semnele, sau le poti urma. Le urmaresti, le asculti tacut si apoi nu intelegi. Nu se leaga. Sunt piese din puzzle, dar nu stii cum arata imaginea de ansamblu. Nu stii nici macar daca se poate schimba in functie de piesele descoperite. Te incurci in itele destinului si nu mai stii cum sa iesi.
Descifrarea nu sta in puterea oricui, e apanajul sufletelor speciale.

Ultimele ganduri ale acestui an....2010

Nu-mi  plac  cuvintele  mari...!!   Imi  place  simplitatea...lucrurile  marunte  aferente  fiecarei  zile...!! Maruntisuri  ..cum  s-ar   spune...!  Dar astea  compun  viata  noastra..!!   Si  aceste   maruntisuri  pot  inalta  un  munte  de   fericire  sau  unul  de   amaraciune.!!  In zilele  astea  cand  suntem  constienti  de-atata  falsitate   cata exista..de   mocirla  in  care este tara  ....chiar  nici  nu  stiu  exact  ce  sa  ne  dorim...!!  Sunt  atat  de  multe  dorinte  si  neimpliniri  ....si    pentru  fiecare  ierarhia  dorintelor....  este  alta..!  Dar  stiu  una  si  buna...!!  Sanatatea   este  cel  mai  mare  bun  al  nostru  ...! Si-apoi  iubirea....!!    Deci  asta-ti doresc  prieten  drag....SANATATE  SI  IUBIRE...!!!                             Cu  prietenie  Anna

31 Decembrie......

O  ,,BUNA DIMINEATA"....  o   ultima  zi...   a  acestui  an  care-si  cerne  ultimele ore  din  clepsidra...!!  Printre  atatea  griji  cotidiene...rupem  franturi  de   timp.... facem    fugitiv  un  bilant  al    anului  trecut...tragem  linie  si   ........!!    A  fost  si  bine  ...a   fost  si  rau... a  fost  si  zbucium  si  inaltare....si  plans  si  ras... si-mbratisare   si  mult  dor....si  nor  si  senin...!!  Toate-s  ale  noastre   ....sunt  istorie  acum...!  Dar  a  fost.....!!  Si suntem  inca  vii   .....sa  ne  bucuram   de  tot  ce   ne  este  dat...!!  Fiecare   secunda... zi  ..sau  an....pe  care-l  primim  este  un  dar  pentru noi...!                                                                                                                               Anna  Scorpion

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Petale de suflet...prafuite de-atata dor....

Printre flori te-am cautat…zile intregi si nopti la rand, cu Luna. Poate ca nu e aceeasi luna care ti-a deschis usa sufletului meu din moment ce acum nu mi te afla. Te-am cautat si printre stele dar nici ele nu mi te-au stiut. Am incercat sa zbor si sa te gasesc cu ochii mei. Am trecut de mari, de munti, de nori…am parcurs cu sufletul plin de tine, hotar dupa hotar. Am zburat cu speranta pe aripi si cu zambetul pe buze. Am cazut de mii de ori in codri verzi de alte suflete, crezand ca te-ai ascuns sub frunze de toamna calda. M-am ridicat si te-am cautat iar. Am trecut prin furtuni de nisip si rafale de vant crunt. Am zburat cu aripile ranite de dor cumplit… Te-am cautat si in ploile morocanoase de noiembrie. Si-n fiecare zi. N-am ratat niciun rasarit si niciun apus de Soare. Te-am cautat printre suflete calde ce paseau pe asfalt rece si umed. Te-am cautat in fiecare el. In ochi de intuneric. In rasete de barbat. In fiecare privire si-n fiecare zambet… Nu te-am gasit. Unde esti…iubirea mea?? ?Am adormit in fiecare seara cu un gand dulce-amar despre tine. N-ai vrut sa stii ca esti ultimul meu gand de astazi si primul de maine, in fiecare zi. Ti-am daruit visele mele toate. Ca pe niste porumbei albi i-am trimis spre tine, sa-ti sopteasca dimineata la fereastra, de dorul meu.
Imi e dor de imbratisarile tale calde pline de parfum de suflet si iubire.Am nevoie de respiratia ta pe gatul meu…e motorul ce-mi genereaza bataile inimii…
Am nevoie de tine pentru a-mi sterge praful de dor din suflet.
Oare cine a inventat cuvantul dor stia cat doare dorul?

Dumnezeu este acolo unde avem intelepciunea sa-l vedem...


Acolo unde se îngemaneaza cerul cu pamântul   

Doi calugari citisera într-o veche carte din biblioteca manastirii ca undeva, la capatul pamântului, exista un loc unde cerul se îngemaneaza cu pamântul. Se hotarâra sa plece în cautarea acelui loc si îsi fagaduira sa nu se întoarca înapoi pâna ce nu aveau sa-l gaseasca. Strabatura lumea întreaga, înfruntara nenumarate primejdii si, mai ales, acceptara toate grelele sacrificii pe care le implica un pelerinaj în cele patru colturi ale lumii. Nu fura scutiti nici de diversele ispite care pot împiedeca pe oricine sa-si atinga tinta. Dar izbutira sa depaseasca toate încercarile.
Stiau ei ca în acel loc aveau sa gaseasca o poarta la care era de ajuns sa bata si aveau sa se pomeneasca fata în fata cu Dumnezeu. Gasira acea poarta.
Fara a mai pregeta, cu inima cât un purice, batura.
Încetisor, poarta se deschise. Tremurând din tot trupul, cei doi calugari ai nostri intrara si... se pomenira în chiliuta lor din manastire.
Într-o buna zi, pe când avea niste oaspeti învatati, Rabinul îi uimi întrebându-i pe neasteptate:
- Unde salasluieste Dumnezeu?
Aceia îl luara în râs:
- Dar ce te-a apucat? Oare nu e si lumea întreaga plina de marirea sa?
Rabinul nostru dadu el însusi raspunsul asteptat.
- Dumnezeu locuieste acolo unde îl lasa omul sa salasluiasca.
Iata esentialul: sa-l lasam pe Dumnezeu sa salasluiasca în noi. Dar nu-l putem lasa sa locuiasca în noi daca noi însine nu suntem prezenti, prezenti cu adevarat, daca noi însine nu traim, daca nu traim cu adevarat.
"Iata, Eu stau la usa si bat" spune Dumnezeu în Scriptura.
Oare noi îi vom deschide astazi usa noastra?


Dragostea....


A te îndragosti înseamna sa recunosti prezenta lui Dumnezeu în cineva sau ceva. Sa vezi perfectiunea fara sa-ti fie teama ca te amagesti si sa crezi în ea. Pentru ca în adâncul fiecaruia ea exista. Sa fii beat de fericire, sa plutesti, sa poti îmbratisa tot ce privirea poate cuprinde. Sa fii "orb" de iubire, "sa-ti pierzi mintile", pentru ca nici o formula, nici o regula sau logica nu mai este valabila.
Sa te simti întreg, sa simti ca totul în jurul tau participa la bucuria ta. Sa simti ca ploaia e o binecuvântare, ca vântul poarta soaptele iubirii tale, ca aerul pe care-l respiri este viu pentru ca fiinta iubita îl respira în acelasi timp cu tine, ca norii sunt purtatori de mesaje, ca toate florile pe care le vezi seamana cu inima ta înflorita si ai vrea sa le daruiesti, ca oamenii zâmbesc pentru ca se bucura împreuna cu tine, ca pasarile cânta fericirea si ai vrea sa le fii recunoscator, ca totul, absolut totul este în sarbatoare.
A te îndragosti înseamna sa descoperi ca lumea este plina de iubire, ca a fost creata pentru a celebra iubirea.
A te îndragosti înseamna sa te bucuri de perfectiunea fiintei iubite, dar si sa fii pregatit pentru limitarea umana ce-i urmeaza, stiind ca, dincolo de ea, cel iubit contine în el întreaga splendoare divina.
Pentru a stii de la început si a nu uita niciodata ca în adâncul fiintei noastre suntem perfecti. Pentru a avea încredere ca prin iubire putem deveni ceea ce în esenta deja suntem. Pentru ca iubirea încurajeaza si uneste, iubirea iarta, vindeca, iubirea lumineaza, creeaza si înalta...
Pentru ca iubirea a fost si va ramâne cea mai mare minune a lumii... ea  ne  defineste  ca  fiinte...


Iubirea...iubirea...

Iubirea vine ca un dar al inimii. Nu iubim pe cineva pentru ca ne-a oferit sau a facut ceva pentru noi. Iubirea pura si simpla se daruieste pe sine. Este in natura ei sa fie astfel.
Fiecare cunoaste ce este iubirea, pentru ca fiecare a trait o forma de iubire in inima sa. Insa putini stiu cum sa o dezvolte, cum sa o purifice, cum sa o inalte pana la iubirea divina si sa-i patrunda profunzimile. Pentru ca iubirea este mult mai mult decat ceea ce simtim fata de prieteni, rude si alte persoane de care ne simtim atrasi. Ea ne ofera mereu lectii care ne determina sa putem mai mult, sa ne straduim mai mult.
Implinirea iubirii este data de fericirea provocata de ea. Sa fii intelept in iubire presupune sa gasesti modalitatile adecvate pentru a o impartasi, caci inima este implinita atunci cand se daruieste. Fie ca este vorba de acceptare, intelegere, iertare, ascultare, daruire, rugaciune, mangaiere, bucurie, sustinere, incurajare, toate sunt manifestari ale iubirii si fiecare in parte poate face macar un suflet fericit......

marți, 21 decembrie 2010

Ganduri....reflexii

Despre viata…
Acolo unde ti-e inima, e si comoara.
Realitatea costa mult, in schimb, cumpara totul.
Un zambet dureaza o clipa dar amintirea lui dureaza o viata!
Fii bun, dar fereste-te sa creada lumea ca poti fi numai bun.
Sa canti si sa joci, dar sa nu joci dupa cum iti canta altii.
Imi e destul sa stiu ca pot!
Priveste in ochii mei sa vezi ce se ascunde in ei!
Cateodata zambetul ascunde multa durere.
Daca vrei sa fii fericit, uita trecutul, fii atent la prezent si asteapta viitorul.
Incearca sa fii fericit in fiecare zi.
Viata merge zambind inainte!
Stai o clipa si gandeste te la ceea ce ai: esti fericit?
Afara este cald si frumos, dar in sufletul tau cum este?
Frumusetea inseamna putere, insa ea nu este vesnica.
Cand ai gasit un raspuns, verifica-l, probabil ca nu este corect.
Daca vrei sa fii fericit o clipa… razbuna-te, dar daca vrei sa fii fericit toata viata… iarta!
Viata e frumoasa doar cand stii sa o traiesti!
Invata sa alungi lacrima cu un zambet, chiar si atunci cand te doare.
Este usor sa inventezi o problema, mult mai greu este sa sesizezi o problema reala si sa o formulezi corect.
Viata cand stii sa o traiesti, e lunga!
Sunt liber cand sunt cu mine insumi!
Cine cruta pe cei rai, dauneaza celor buni.
Din raul altuia sa nu -ti faci o bucurie.
Sa nu rupi florile care formeaza coroana.
Invidia e oarba si nu stie decat sa barfeasca virtutile.
Sa nu crezi in norocul prezent.
Mai bine mai tarziu decat niciodata!
Nu renunta cu usurinta la ideile tale!
Deschide-ti sufletul, nu il lasa sa planga!
Fii increzator in puterile tale!
Prin inima poti fi deasupra tuturor!
Putem deschide inima altora numai cand o deschidem pe a noastra.
Nu te lasa nici incantat, nici descurajat de nostalgiile vietii!
Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat!
Incearca sa fii fericit in fiecare zi!
E preferabil sa starnesti invidie decat mila!
Intelepciunea vine o data cu suferinta!
Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.
Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat, fii trist pentru ca nu ai facut nimic remarcabil.
Nu e destul sa nu faci niciun rau, ci trebuie sa faci tot binele pe car-l poti face!
Un om intelept transforma sansa in noroc!
Cheama norocul in ajutor, dar da si din maini!
Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!
Nu exista inima mai mare decat inima care poate sa ierte!
Un mincinos nu va fi crezut nici atunci cand spune adevarul.
Mincinosul are nevoie de memorie.
Orice adevar este mai bun decat o incertitudine continua.
Sinceritatea este o inima deschisa.
Cand un om minte, ucide o parte din lume.
Recunostinta este semnul unui suflet nobil.
Un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic, degeaba si floarea fara parfum.
Minciuna e adevarul mascat.
Secretul succesului consta in consecventa scopului!
Prietenii au toate lucrurile in comun.
Mania produce ura, intelepciunea hraneste iubirea!
Munca devine mai usoara prin obisnuinta.
Sa nu crezi ca apa linistita nu e adanca.
Nu conteaza cati prieteni ai, ci cat de buni sunt.
Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi.
Fii indulgent cu altii si sever cu tine!
Cu prostii si cu foarfecele sa umbli atent.
O constiinta incarcata este un dusman permanent.
Lumina iti lumineaza calea si cartea iti lumineaza mintea!
Mananca fructele cand ti se ofera fiindca mai tarziu nu vei mai gasi nicio coaja.
Pana la genunchi in placere= pana la brau in durere.
Cine dispretuieste un sfat, dispretuieste un ajutor.
E intelept cel ce se bucura de ceea ce are.
Soarta nu rapeste ceea ce nu a dat!
Adevarul elibereaza!
De teama, devenim curajosi.
Cartile sunt prieteni siguri!
Totul este relativ in viata!
Timpul este cel mai intelept dintre toate, caci el le inventeaza pe toate!
Cel mai bun prieten pentru om este cel vechi.
Inteleptul este mai curajos decat un soldat.
Nu poti invata sa inoti daca nu cobori in apa.
Plantele cunoasterii trebuie stropite cu lacrimi.
Foamea nu are gust!
Ploaia de lacrimi este necesara recoltei cunostintelor.
Cine vrea sa fie intelept, sa imite lemnul de santal care parfumeaza securea care il rapune.
Sa nu lauzi in fata, sa nu barfesti in spate.
Calitatile trebuie insusite.
Prietenul il incerci cand esti la necaz, eroul in lupta si omul cinstit cand e vorba de datorii.
Departarea nu este departare daca sufletele sunt apropiate.
Gaseste prieteni in zilele bune pentru a-i pune la incercare in zilele rele.
Acela care iti tine umbrela deasupra capului atunci cand ploua, iti este prieten.
Obiceiul si chelia dispar o data cu moartea!
Cine are un prieten bun, nu mai are nevoie de oglinda!
Cuvantul e de argint, tacerea e de aur.
La nenorocire, se sting toate dusmaniile.
Esti ceea ce gandesti!
Orice drum, oricat de lung, incepe cu un pas!
Cheia mica deschide usa mare.
Lucrul cel mai pretios ramane nevazut!
Durerea intotdeauna trece!
E dificil sa dai dreptate ignorantului.
Frumosul place oricui!
Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici!
Infrangerea nu este decat a celor care o accepta.
Idealurile sunt ca stelele: s ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata!
Nu testa niciodata adancimea unei ape cu ambele picioare!
Cuvintele unui om beat reprezinta gandurile unui om lucid.
Cel mai trist lucru in viata este ca uneori iti dai sufletul cui nu are nevoie de el.
Viata e intotdeauna o “necunoscuta”.
Cine bea ca sa uite multe, ajunge sa uite ca bea mult.
Fii frumoasa daca poti, fii cuminte daca vrei, dar fa-te intotdeauna respectata!
Timpul spune intotdeauna adevarul!
Pana nu semeni, nu culegi!
Mielul bland suge de la doua oi.
Intai sa meriti, apoi sa pretinzi!
Ingroapa securea razboiului...

Pasii de pe nisip...

Se spune ca odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afara de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi.
Deodata, însa, omul a observat ca alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:
- De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur ? Cine eşti şi de ce nu te văd ?
Dar o voce i-a raspuns:
- Sunt Dumnezeu! Nu eşti singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău si vei ajunge cu bine la capăt! Omul a cazut în genunchi şi i-a multumit Domnului că S-a indurat de el, dupa care şi-a continuat drumul, convins că acum va reuşi. Si a mers, a mers, până când într-un final a simţit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genunchi, a privit în spate şi …ce i-a fost dat sa vadă? Pe nisip, nu se vedeau decat urmele paşilor săi.
- Doamne – a spus omul îndurerat – de ce m-ai părăsit, de ce nu sunt decat două urme în nisip ?!
Dar, aceeaşi voce i-a raspuns cu blândeţe:
- Pentru că, până acum, Eu te-am dus în braţe.
Deodată, omul nostru a simţit ceva rece, rece, şi a deschis ochii. Visase... Toropit de oboseală, încins de lumina soarelui, căzuse în nisip, ajuns la capătul puterilor. Dar, în timpul somnului, fusese găsit de o caravană. Câţiva negustori îl ridicaseră şi îl stropiseră cu apă. Atunci când a simţit apa rece pe faţă,s-a trezit, amintindu-şi de visul său...
- Binecuvântat să fie Domnul! – a strigat omul. Cum de m-aţi găsit ?
- Am văzut nişte urme în nisip şi ne-am dat seama că cineva s-a rătăcit. Erau, într-adevăr, urmele tale.
- Voi credeţi că urmele mele v-au adus aici ? Nu, Dumnezeu, Care S-a îndurat de suferinţa mea, El v-a călăuzit paşii spre mine, altfel  as   fi  fost  pierdut...mort...

duminică, 19 decembrie 2010

...Nu-mi pasa....???

"Pe cine si cate carari las in urma nu-mi pasa
Trec singur prin lume desi cateodata m-apasa
Sunt vesel chiar daca stiu bine ca drumul se infunda
Voi merge spre zare si n-are decat sa se ascunda.
Cant fara sa-mi pese ca-i cineva sa m-asculte
Imi place doar toamna cand umblu prin frunzele multe
Visez o iubire ce n-a fost si nu e
Desi tot mai rece si singur cararea ma suie."

sâmbătă, 18 decembrie 2010

E...iarna.....

de George Cosbuc
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.
Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.
Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!
Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.
Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.
Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.

duminică, 5 decembrie 2010

Iubirea

...Ganduri...despre iubire...!!

Dragostea nu are definiţie! E văzutul şi nevăzutul, e fiorul de azi, zâmbetul de mâine şi lacrima din ploi…!!     E totul!
Iubeşte şi ai cheia universulu...!   Cântă-ţi răguşit iubirea în cele patru zări! Plângi şi râzi şi culege clipele!
O stare, asta e dragostea! Alege-o sau fugi, dar nu o defini..... pentru ca ea există mereu în altă formă.... E particica fiecăruia... a ceea ce suntem sau putem deveni…!  Suntem  proprii  ei  arhitecti..!!  Fiecare  suflet  are  poezia  lui....!!  Suntem  oameni... dar  ramanem  doar  vise....!!!
Iubiţi-vă dară, pământenilor!                        

Doar dor.....!!

~Dor de Mos Nicolae~

Mi-e dor, mi-e dor de mosul bland,
Cu barba-i alba ca ninsoarea ,
Mi-e dor de cozonacul aburind,
Pe care-l framanta bunica, seara.

Mi-e dor de mosul de-altadata,
Ce somnul mi-l veghea, furis,
Mi-e dor de nuielusa poleita,
Ascunsa in ghetute, pe furis.

Mi-e dor de saniuta cu talpici,
Pe care -o mesterea  bunicul..
Mi-e dor de prichindei, de pici,
Ce se-nchinau, smerit, la Sfantul.

Mi-e dor de bunicuta ce statea
La gura sobei, depanand povesti,
Dar, mai ales, mi-e dor de tine:
Copile de-altadata, unde esti...!!!?????




Publicaţi postare

Eu omul....

Eu omul, ce m-am nascut cu speranta incoltita intr-un zambet fugar, am plecat pe un drum , fara sa-mi fie teama de asfintit, luminand ziua ce maine va fi un nou rasarit. Respir cuvinte si ma hranesc cu ganduri... aflu atingand, vad simtind si am nevoie de cineva , care sa vrea sa-si traiasca visele alaturi de mine. Noi facem alegerile... uneori bune, alteori gresite, dar acest lucru il aflam odata cu trecerea timpului. Se face tarziu si afara si in noi, si nu exista nici o alta bariera in afara de timp si distanta. Intotdeauna va exista o parte din mine care da inapoi, care fuge catre un loc ascuns dar am invatat ca nu timpul ne vindeca ranile ci oamenii, prin puterea dragostei......

Aici este petecul meu de cer..si fapturile dragi mie....si sufletul meu..

Este raiul meu...natal...!!

...Tot un eu.....!!

Toate ale vieţii unui om încap în câte o clipă ruptă din eternitate: aşteptările, promisiunile, întâlnirile, chemările, căderile, pierderile, trezirea şi adormirea şi iar trezirea, cele duse ca şi cele uitate, cele aprinse ca şi cele stinse. Cele după care murim de părere de rău.
         Abia a început şi azi e deja ieri. Mâine e deja azi. Mâine vine peste tine şi te calcă fără a te băga în seamă, fără chiar ca tu să bagi de seamă.. Clipa te doare, apoi o regreţi, şi iar te doare. A trecut şi nu ţi-a lăsat nici o urmă pe oglinda lacului vieţii. Ca o pasăre a furtunii.
         Ai doar ziua de azi, cea care a fost abia adineauri ieri. Altceva ce mai ai?   
  Natura clipei este să zboare. Să fie nefiind. Ca o pasăre pe care n-o poţi prinde niciodată. Abia venită, a şi dispărut. Am vrea s-o încetinim, s-o oprim. S-o veşnicim. Abia a venit şi înnebunim deja de dorul ei .
         Jocul cu clipele este un sfâşietor joc de-a v-aţi ascunselea. Noi o căutăm în viitor, ea este deja în trecut. Trece pe lângă noi, abia atingându-ne cu aripa ei de fum. Atingere care rupe din noi o bucăţică de viaţă.   Minunata  faptura...iti  doresc  din  suflet...ca  toate  clipele care  se scurg  din  a  ta  clepsidra sa-ti  sublimeze...trairile..viata...!