Toate ale vieţii unui om încap în câte o clipă ruptă din eternitate: aşteptările, promisiunile, întâlnirile, chemările, căderile, pierderile, trezirea şi adormirea şi iar trezirea, cele duse ca şi cele uitate, cele aprinse ca şi cele stinse. Cele după care murim de părere de rău.
Abia a început şi azi e deja ieri. Mâine e deja azi. Mâine vine peste tine şi te calcă fără a te băga în seamă, fără chiar ca tu să bagi de seamă.. Clipa te doare, apoi o regreţi, şi iar te doare. A trecut şi nu ţi-a lăsat nici o urmă pe oglinda lacului vieţii. Ca o pasăre a furtunii.
Ai doar ziua de azi, cea care a fost abia adineauri ieri. Altceva ce mai ai? Natura clipei este să zboare. Să fie nefiind. Ca o pasăre pe care n-o poţi prinde niciodată. Abia venită, a şi dispărut. Am vrea s-o încetinim, s-o oprim. S-o veşnicim. Abia a venit şi înnebunim deja de dorul ei .
Jocul cu clipele este un sfâşietor joc de-a v-aţi ascunselea. Noi o căutăm în viitor, ea este deja în trecut. Trece pe lângă noi, abia atingându-ne cu aripa ei de fum. Atingere care rupe din noi o bucăţică de viaţă. Minunata faptura...iti doresc din suflet...ca toate clipele care se scurg din a ta clepsidra sa-ti sublimeze...trairile..viata...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu