Printre flori te-am cautat…zile intregi si nopti la rand, cu Luna. Poate ca nu e aceeasi luna care ti-a deschis usa sufletului meu din moment ce acum nu mi te afla. Te-am cautat si printre stele dar nici ele nu mi te-au stiut. Am incercat sa zbor si sa te gasesc cu ochii mei. Am trecut de mari, de munti, de nori…am parcurs cu sufletul plin de tine, hotar dupa hotar. Am zburat cu speranta pe aripi si cu zambetul pe buze. Am cazut de mii de ori in codri verzi de alte suflete, crezand ca te-ai ascuns sub frunze de toamna calda. M-am ridicat si te-am cautat iar. Am trecut prin furtuni de nisip si rafale de vant crunt. Am zburat cu aripile ranite de dor cumplit… Te-am cautat si in ploile morocanoase de noiembrie. Si-n fiecare zi. N-am ratat niciun rasarit si niciun apus de Soare. Te-am cautat printre suflete calde ce paseau pe asfalt rece si umed. Te-am cautat in fiecare el. In ochi de intuneric. In rasete de barbat. In fiecare privire si-n fiecare zambet… Nu te-am gasit. Unde esti…iubirea mea?? ?Am adormit in fiecare seara cu un gand dulce-amar despre tine. N-ai vrut sa stii ca esti ultimul meu gand de astazi si primul de maine, in fiecare zi. Ti-am daruit visele mele toate. Ca pe niste porumbei albi i-am trimis spre tine, sa-ti sopteasca dimineata la fereastra, de dorul meu.
Imi e dor de imbratisarile tale calde pline de parfum de suflet si iubire.Am nevoie de respiratia ta pe gatul meu…e motorul ce-mi genereaza bataile inimii…
Am nevoie de tine pentru a-mi sterge praful de dor din suflet.
Oare cine a inventat cuvantul dor stia cat doare dorul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu