Eu omul....

Eu omul, ce m-am nascut cu speranta incoltita intr-un zambet fugar, am plecat pe un drum , fara sa-mi fie teama de asfintit, luminand ziua ce maine va fi un nou rasarit. Respir cuvinte si ma hranesc cu ganduri... aflu atingand, vad simtind si am nevoie de cineva , care sa vrea sa-si traiasca visele alaturi de mine. Noi facem alegerile... uneori bune, alteori gresite, dar acest lucru il aflam odata cu trecerea timpului. Se face tarziu si afara si in noi, si nu exista nici o alta bariera in afara de timp si distanta. Intotdeauna va exista o parte din mine care da inapoi, care fuge catre un loc ascuns dar am invatat ca nu timpul ne vindeca ranile ci oamenii, prin puterea dragostei......